Info Tax nr. 7, Octombrie 2009
Recenta modificare a Codului fiscal clarifică odată pentru totdeauna faptul că primele de emisiune pot fi distribuite acționariatului/asociaților („asociați”). Mai mult, se clarifică faptul că astfel de distribuții nu sunt tratate drept dividend și, pe cale de consecință, nu se supun impozitării la sursă. Aceste considerente precum și celelalte avantaje ale utilizării primelor de emisiune în detrimentul tradiționalelor contribuții la capitalul social sunt analizate în detaliu în cele ce urmează.
1. Aspecte conceptuale
Primele de emisiune reprezintă contribuții bănești (sau în natură) excedentare valorii nominale a acțiunilor/părților sociale („părți sociale”) subscrise; cu alte cuvinte, diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea nominală.
Rezultă din cele de mai sus faptul că emisiunea de părți sociale noi sau, altfel spus, majorarea capitalului social se impune întotdeauna atunci când se dorește aducerea în companie de fonduri suplimentare sub forma primelor de emisiune, spre deosebire de legislatia existentă în alte jurisdicții. Spre exemplu, in state ca Austria sau Germania prime de emisiune (rezerve de capital) pot fi contribuite independent de majorarea capitalului social sau chiar de către companii care nu au și nu dobândesc ca urmare contribuției lor statutul de asociat.
2. Scop economic
Scopul economic al primelor de emisiune nu este definit de legislația aplicabilă ci, mai degrabă, acesta se identifică în doctrină. Astfel, se desprinde rolul primelor de emisiune, acela de a evita efectul de „diluare” a capitalului propriu în favoarea noilor asociați care, subscriind pentru emisiunea de noi părți sociale, dobândesc și cota-parte din rezervele (capitalul propriu) acumulate de societate până la acel moment.
În lipsă de prevederi legislative (contrare), alocarea de fonduri sub forma primelor de emisiune poate fi considerată aditional drept o modalitate de consolidare a pozitiei financiare a companiei prin aportarea de fonduri suplimentare. Privite lucrurile astfel, emisiunea de părți sociale cu primă de către asociatul unic, sau de catre mai mulți asociați existenți proporțional cu participațiile deținute situație în care firește nu se pune problema de diluare, sunt de asemenea permise.
3. Considerente financiare
Pentru asociați, primele de emisiune se traduc printr-o valoare suplimentară a contribuției lor în capitalul companiei. Pentru companie, primele de emisiune reprezintă un element de capital propriu, similar rezervelor.
4. Fiscalitate
Primele de emisiune nu sunt subscrise drept contrapartidă a unor bunuri livrate sau servicii prestate. Pentru acest considerent, suma primelor de emisiune nu reprezintă „profit” sau „câștig” pentru companie; primele de emisiune nu sunt tratate drept „venit” sau „alte elemente similare veniturilor”. În schimb, cum afirmam mai sus, primele de emisiune se reflectă de către companie în conturile de capitaluri proprii. Astfel, aducerea de fonduri în companie sub forma primelor de emisiune este neutră din punct de vedere fiscal, în sensul de a nu genera baze impozabile sau impozite suplimentare.
La momentul distribuției lor către asociați, primele de emisiune nu sunt tratate drept dividend și, pe cale de consecință, nu se supun impozitării la sursă.
5. Perspectivă temporală
Dintr-o perspectivă temporală, primele de emisiune pot fi distribuite asociaților la orice moment, spre deosebire de distribuirea profiturilor (dividendelor) care se poate face doar la final de an, dupa aprobarea situațiilor financiare de către adunarea generală a asociaților. Din punct de vedere documentar, distribuirea se face de o manieră simplă, strict în baza unei hotărâri a adunării generale a asociaților fără a fi necesară, spre deosebire de situația micșorării capitalului social, efectuarea unor demersuri în fața registrului comerțului.
6. Rezerve legale
Potrivit legislației aplicabile 5% din profitul companiei este obligatoriu a se repartiza anual la rezerve legale, până când suma rezervelor legale atinge valoarea a 20% din capitalul social.
În consecință, o valoare mai redusă a capitalului social se traduce prin obligativitatea unor alocări mai reduse a profiturilor la rezerve legale. Astfel, în cazul asociaților orientați spre dividend, este recomandabil a se menține suma capitalului social cât mai redusă posibil pentru a permite flexibilitate în distribuirea de dividende. Or, utilizarea primelor de emisiune faciliteaza atingerea unui astfel de obiectiv de minimizare a valorii capitalului social și, automat, de atingere a obiectivului asociaților orientați spre dividend.
7. Dizolvare
Legislația aplicabilă stabilește faptul ca o companie poate fi dizolvată în situația în care pierderile înregistrate micșorează valoarea capitalurilor proprii la mai puțin de 50% din valoarea capitalului social în condițiile în care capitalurile proprii, astfel amenințate, nu sunt reîntregite în termenul legal.
Astfel, în situația în care contribuțiile asociaților sunt alocate parțial la capitalul social și parțial la prime de emisiune, este mai puțin probabil ca societatea să se confrunte cu riscul de dizolvare menționat.
Exemplificativ,
În ambele cazuri exemplificate, asociații au contribuit în total 500 u.m. iar, după înregistrarea pierderilor de 300 u.m. compania înregistrează capital propriu de 200 u.m.. După înregistrarea pierderilor, în primul exemplu compania se confruntă cu riscul de dizolvare (capital propriu de 200 u.m., care reprezintă mai puțin de jumătate din capitalul social de 500 u.m.), pe când în cel de-al doilea exemplu compania nu se vede obligată să-și reconstituie capitalul propriu (pe considerentul că, capitalul propriu de 200 u.m. este excedentar sumei reprezentând jumătate din capitalul social de 250 u.m.).
În concluzie, este atât în avantajul companiei cât și al asociaților ca alocările de fonduri să se facă parțial la capitalul social (de preferință o sumă cât mai mică) și parțial la prime de emisiune (o sumă cât mai mare), spre deosebire de contribuția integrală a fondurilor la capitalul social. Proporția capital social – prime de emisiune este recomandabil să urmărească considerente economice, date de comparația între valoarea de piață și valoarea nominală a părților sociale exitente la momentul contribuției.