Info Tax nr. 2, Aprilie 2009
Pe scurt, institutiile financiare nebancare sunt companii care acorda, printre altele, credite de consum, ipotecare, imobiliare, leasing financiar, fara a avea insa statutul de „banci comerciale”. Similar bancilor, ele se supun normelor Bancii Nationale in materie de autorizare, raportare si control.
In timp, datorita diversitatii si flexibilitatii pachetelor de servicii oferite, institutiile financiare nebancare au jucat un rol tot mai important pe piata serviciilor financiare. Astfel, companiile de leasing au castigat tot mai mult teren in ceea ce priveste finantarea autovehiculelor, echipamentelor industriale si, in ultimii ani, a proprietatilor imobiliare, in timp ce companiile de credite ipotecare au finantat categorii de clienti care, cel putin pana la un moment in timp, erau considerati neatractivi pentru banci (liber-profesionisti, copywrite-eri sau chiar micro-intreprinzatori).
Incepand insa cu ultimul trimistru al anului 2008, activitatea de creditare in general a cunoscut o franare accentuata, odata ce s-au facut tot mai mult resimtite in economie efectele crizei economice mondiale. Urmand trendul general, activitatea desfasurata de institutiile financiare nebancare a cunoscut si ea o depreciere accelerata. Excemplificativ, cu privire la piata creditelor de consum, jucatori importanti din piata estimeaza o contractare a activitatii in 2009 la jumatatea volumului de activitate inregistrat in 2008.
Mai mult, nu trebuie trecut cu vederea faptul ca, pentru a acorda finantare clientilor sai, institutiile financiare nebancare trebuie sa se finanteze la randul lor. Iar daca in trecut bancile comerciale erau dispuse sa acorde finantare, astazi, odata cu deprecierea mediului economic in general si, odata cu el, cresterii accentuate a competitiei pe piata, acestea percep institutiile financiare nebancare, cu atat mai mult pe cele care nu fac parte dintr-un grup bancar, drept adevarati competitori (lucru de altfel perfect adevarat). Astfel, nu putine sunt astazi cazurile in care institutiile financiare nebancare care nu sunt racordate la un grup bancar, neputandu-se finanta, isi vad pusa in pericol insasi continuitatea activitatii.
In acest context, am fost mai mult decat incantati sa luam nota despre aparitia in Monitorul Oficial a „legii privind institutiile financiare nebancare” (Legea nr. 93/2009) care, cel putin la momentul citirii titlului, speram sa introduca prevederi menite sa
sustina institutiile financiare nebancare. Tocmai despre cele mai importante modificari introduse prin Lege facem vorbire in continutul prezentului buletin informativ.
1. Creditare cu titlu profesional
Legea desemneaza Banca Nationala drept singura autoritate in masura sa decida daca activitatea desfasurata de o companie este de natura activitatii de creditare cu titlu profesional (mentionam ca desfasurarea unei activitati de creditare cu titlu profesional intra sub incidenta Legii si, in consecinta, este supusa autorizarii Bancii Nationale, iar desfasurarea de activitati neautorizate este incadrata de catre Lege drept infractiune).
Astfel, pentru prima data sunt schitate elementele definitorii in incadrarea activitatilor de creditare in categoria celor desfasurate cu titlu profesional. Pe scurt, in evaluarea starii de fapt, Banca Nationala ia in considerare elemente precum desfasurarea activitatii de creditare ca activitate de sine statatoare, orientata spre obtinerea de venituri cu caracter de continuitate, existenta unor structuri interne in companie specializate in domeniul creditarii care gestioneaza si analizeaza aceste activitati in mod distinct.
Noile reglementari sunt de natura sa stabileasca oarecare repere in ceea ce priveste incadrarea activitatilor de creditare in categoria celor desfasurate cu titlu profesional. Astfel de repere, desi mai mult decat generale, sunt in opinia noastra de natura sa incurajeze imprumuturile intra-grup ca si parghii de punere in circulatie a banilor, cu efect stimulativ intr-un moment in care companiile, ca si economiile in general, sufera din lipsa de lichiditati.
2. Activitati neeligibile
Lista activitatilor care nu sunt compatibile cu statutul de institutie financiara nebancare a fost completata cu „operatiunile cu bunuri mobile si imobile, cu exceptia celor legate de activitatea de creditare sau a celor necesare functionarii in conditii adecvate a entitatii”.
Consideram ca aceasta completare legislativa este oportuna intrucat transeaza odata pentru totdeauna – desi in opinia noastra nu mai era necesar – faptul ca institutiile financiare nebancare nu pot participa ca locatori in contracte de inchiriere si/sau leasing operational.
O alta categorie de operatiuni adaugata pe lista activitatilor neeligibile o constituie „acordarea de credite, conditionata de vanzarea sau de cumpararea actiunilor institutiei financiare nebancare”.
Astfel de structuri tip „put option” sau „call option” au fost foarte des uzitate in perioadele anterioare, fiind dictate de rationamente pur fiscale, si nu neaparat de considerente comerciale. Consideram neoportuna incercarea de stopare a utilizarii acestor structuri prin intermediul legislatiei in materie de institutii financiare nebancare, preintampinarea orchestrarii de structuri fiscale care au ca principal obiectiv evitarea platii / reducerea taxelor trebuind facuta prin legea fiscala. Mai mult, inoportunitatea introducerii acestei prevederi in legislatia in materie de institutii financiare nebancare va conduce, cel mai probabil, si la neatingerea insasi a obiectivului pe care Legea si l-a propus (acela de a preintampina utilizarea unor structuri care au ca principal obiectiv evitarea platii / reducerea taxelor).
In alta ordine de idei, desi principial agream cu intentia legiuitorului, trebuie sa atragem atentia ca momentul ales pentru introducerea acestor prevederi ar putea sa nu fie cel mai oportun. Concret, limitarea activitatilor in care se pot angaja institutiile financiare nebancare, intr-un moment in care, asa cum am aratat in partea introductiva, (o parte dintre) acestea lupta pentru supravietuire, poate conduce la multiplicarea starilor de insolventa si faliment, cu un efect anti-stimulativ pentru economie in general.
3. Bariere in calea fuziunilor
Desi nu in totalitate clara si supusa interpretarilor, Legea indica faptul ca o institutie financiara nebancara poate fuziona numai cu o alta institutie financiara nebancara, instituie de credit (ex. banca) sau alta societate al carui obiect de activitate il constituie desfasurarea de activitati auxiliare (legate de realizarea activitatilor de creditare sau de functionarea companiilor care desfasoara activitati de creditare).
In contextul actual, caracterizat printr-o lipsa acuta de lichiditati pe piata, in care plata „in natura” tinde sa ia locul formelor conventionale de plata, limitarea acesului la operatiunile de fuziune ca si modalitati de plata in natura poate duce la adevarate blocaje economice. Concret, supunem atentiei exemplul tot mai intalnit al fuziunilor (prin absorbtie) creditor-debiitor. Daca o institutie financiara nebancara finanteaza constructia unei hale de productie avand ca beneficiar o companie producatoare, iar aceasta din urma intra la un moment dat in incapacitate de plata, este posibil ca institutia financiara nebancara sa fie dispusa sa absoarba compania producatoare. Ea nu va putea face insa acest lucru, compania producatoare nefiind eligibila pentru fuziunea cu institutia financiara nebancara care, neincasandu-si creanta de la compania producatoare, va intra si ea cel mai probabil in incapacitate de plata.
4. Infractiuni
Legea defineste un set de infractiuni si pedepse corespondente. Pe lista infractiunilor, pedepsite cu amenda de la 1.000 la 20.000 RON si/sau cu inchisoare de la o luna la un an, se regasesc fapte precum desfasurarea de activitati de creditare cu titlu profesional fara obtinerea in prealabil a autorizarii Bancii Nationale, utilizarea fara drept de denumiri specifice institutiilor financiare nebancare, refuzul de a furniza documente si informatii personalului imputernicit al Bancii Nationale.