Info Tax nr. 15, Ianuarie 2011
Abordăm în această ediție un subiect pe care legiuitorul nu simte nevoia să îl reglementeze corespunzător dar care, datorită intereselor financiare contrare pe care le stârnește pe piață, revine cu regularitate în atenția mediului de afaceri. Este vorba despre contribuția la fondul pentru protecția socială a lucrătorilor din construcții, așa cum este acesta reglementat prin Legea nr. 215/1997 privind Casa Socială a Constructorilor („Legea”).
1. Cadrul legal
Legea urmărește să confere un grad sporit de protecție socială lucrătorilor din construcții pe perioada întreruperii activității din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, stabilind faptul că aceștia au dreptul să beneficieze, pe perioada întreruperii activității, de o indemnizație reprezentând 75% din media salariilor brute realizate în ultimele 3 luni anterioare întreruperii activității.
În temeiul Legii, sursele de finanțare ale indemnizației mai sus menționate se compun din:
• contribuții ale lucrătorilor și ale agenților economici care desfășoară activitate în construcții sau în producția materialelor pentru construcții, precum și din
• “prelevarea unei cote de 0,5% din valoarea devizului de construcții, cu corespondent în devizul general al lucrării”.
2. Deficiențe de tehnică legislativă
• Legea nu conține nicio prevedere în legătură cu persoanele care datorează contribuția de 0,5%.
• Legea nu face vorbire despre obligația de plată a acestei contribuții iar, în contextul în care sistemul de protecție socială creat este unul complementar sistemului de asigurare (obligatorie) în sistemul de șomaj, nu puțini sunt cei care îmbrățișează abordarea conform căreia obligația de plată a contribuției este condiționată de decizia agenților economici care desfășoară activitate în construcții de a-și asigura angajații în sistemul de protecție socială creat prin lege.
3. Încercări de remediere a deficiențelor
Aproximativ 2 ani de la intrarea în vigoare a Legii, în 1999, Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Transporturilor și-au propus, printr-un efort concertat, clarificarea situației, emițând în acest sens Precizarea nr. 5122, 1384, respectiv 178.
Conform Precizării, “cota aferentă Casei Sociale a Constructorilor, în cuantum de 0,5% din valoarea devizului de construcții, cu corespondent în devizul general al lucrării, se constituie și se suportă de către investitori sau de proprietari… ”.
Cât privește o atare clarificare, considerăm că se încalcă flagrant Normele de tehnică legislativă conform cărora ordinele cu caracter normativ se emit în executarea (aplicarea) legislației primare și nu au voie să adauge la aceasta. În acest context, însăși legalitatea Precizărilor este din punctul nostru de vedere pusă sub semnul întrebării.
Facând abstracție de cele de mai sus, rămâne totuși dilema privitoare la caracterul obligatoriu sau facultativ al contribuției. Se pare că în acest demers, Casa Socială a Constructorilor nu a mai avut sprijinul Ministerelor și s-a văzut nevoită să clarifice ea însăși situația, chiar prin intermediul paginii de internet a instituţiei. Astfel, pe pagina sa de internet, Casa Socială a Constructorilor menţionează: “obligația de achitare a cotei de 0,5% e necondiționată de calitatea de membru la Casa Socială a Constructorilor a constructorului executant al lucrărilor”.
4. Pe de altă parte…
…chiar instituții ale statului și-au manifestat în timp dezacordul cu privire la abordarea conform căreia contribuția la fondul pentru protecția socială a lucrătorilor din construcții este în toate cazurile obligatorie.
Este celebru cazul în care Curtea de Conturi a Județului Mureș, Secția de Control Financiar Ulterior a anchetat Consiliul Local Târnăveni și persoanele responsabile pentru că “pe lângă sumele achitate executanților de lucrări, în baza facturilor și a situaților de lucrări întocmite de aceștia, s-a constatat și achitarea unei cote de 0,5% (aplicată asupra sumelor facturate) la Casa Socială a Constructorilor”.
Or, câtă vreme instituții ale statului contesta obligativitatea achitării contribuției de 0,5% de ce nu ar face-o și investitorii privați?
Dorind să venim pe cât posibil în întampinarea deciziilor de afaceri care, indiferent de calitatea legislației aplicabile trebuie luate de investitori, menționăm faptul că Legea nu impune sancțiuni, de genul dobânzi sau majorări de întîrziere pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a contribuțiilor la fondul pentru protecția socială a lucrătorilor din construcții.
Desigur, rămâne în continuare de luat notă de prevederile dreptului comun, în temeiul cărora Casa Socială a Constructorilor poate solicita plata de daune interese.
5. Reflecții
La 13 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 215/1997 încă sperăm ca o instituție sau alta să reglementeze, fără echivoc, aspectele legate de plata contribuțiilor pentru protecția socială a lucrătorilor din construcții.
De ce este atât de importantă clarificarea acestor aspecte? Pentru că, lăsând la o parte interesele financiare ale unei categorii sau ale alteia, astfel de legi, uitate în negura timpului și niciodată reglementate corespunzător, prin povara financiară și administrativă pe care o plasează asupra mediului de afaceri în general, nu numai că estompează atractivitatea cotei unice (atât de mult mediatizată zilele acestea) dar pot chiar exercita o influenţă (nefavorabilă) decisivă asupra deciziilor investiționale într-o perioadă în care investițiile străine anuale au ajuns să se situeze puțin peste nivelul înregistrat în… 2003.