Info Tax nr. 21, Decembrie 2011
Tematica prețurilor de transfer a devenit unul dintre cele mai încinse subiecte fiscale ale momentului. Nefiind vorba despre o știință exactă, subiectul este cu atât mai greu de abordat și creează dificultăți, nu numai atunci când este studiat cu resurse interne dar, în multe cazuri, și atunci când se apelează la consultanți externi de renume.
Prin această analiză nu ne-am propus să clarificăm problematica prețurilor de transfer în general, subiectul fiind unul mult prea vast, dar dorim să răspundem unei întrebări la care nici mediul de afaceri, nici administrațiile publice, nu par să fi găsit încă un răspuns unitar: pot fi supuse ajustărilor în materie de prețuri de transfer tranzacțiile derulate între persoane juridice române?
1. Demersul legislativ
Legea nr. 76/2010 pentru modificarea Codului fiscal, cu intrare în vigoare la 14 mai 2010, pare să furnizeze răspunsul la această întrebare atât de controversată, stabilind neechivoc faptul că tranzacțiile dintre persoane juridice române constituie obiectul prețurilor de transfer.
Întrebarea care rămâne însă privește tranzacțiile derulate anterior acestei date, într-un context în care Codul fiscal aplicabil până la data respectivă furniza tratamente contradictorii celor conținute în chiar Normele sale de aplicare.
2. Dilema
Anterior datei de 14 mai 2010, Codul fiscal supunea prețurilor de transfer toate tranzacțiile dintre persoane afiliate, fără a distinge între persoane române și străine. Pe de altă parte, Normele de aplicare a Codului fiscal, așa cum erau acestea aplicabile anterior datei referite, excludeau tranzacțiile derulate între persoane juridice române din sfera posibilelor ajustări în materie de prețuri de transfer.
La nivel de tehnică legislativă, o atare legiferare pare cel puțin defectuasă. Aceasta pentru că norma, act de putere inferioară legii, trebuie să se limiteze strict la legea în sprijinul căreia a fost emisă și nu poate să conțină soluții contradictorii celor care s-ar obține aplicând strict textul legii, ca și când norma însăși nu ar fi existat.
În acest context, nu puțini sunt cei care ar putea considera că, în cazul de față, norma trebuie pur și simplu ignorată iar, pe cale de consecință, tranzacțiile derulate între persoane juridice române anterior datei de 14 mai 2010 trebuie supuse legislației în materie de prețuri de transfer, așa cum lasă să se înțeleagă Codul fiscal.
3. Abordarea noastră
Pe de o parte, o asemenea abordare ar însemna ignorarea unui act normativ care, deși de putere inferioară legii, este totuși unul aprobat de guvern și care ar trebui să funcționeze într-un stat care se pretinde a fi de drept. Totuși, nu în puține cazuri, organele de inspecție fiscală au solicitat documentarea tranzacțiilor derulate între persoane juridice române anterior datei de 14 mai 2010, ignorând astfel ele însele prevederile conținute în norma metodologică.
Neavând pregătire juridică, preferăm să nu ne pronunțăm asupra legalității unei asemenea conduite din perspectiva aplicabilității sau, dimpotrivă, inaplicabilității normelor Codului fiscal. Totuși, nu putem să nu remarcăm prevederile conținute în chiar Codul de procedură fiscală și aplicabile în materie de interpretare a legii, care pretind ca interpretarea reglementărilor fiscale să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată prin lege.
În continuare, pornind de la obiectivul de identificare a voinței (intenției) legiuitorului, trebuie reținut textul notei de fundamentare a H.G. nr. 791/2010 care menționează, cităm: prin Legea nr. 76/2010 a fost extins mecanismul stabilirii prețului de piață pentru tranzacțiile între persoanele române și persoane nerezidente afiliate și pentru tranzacțiile efectuate între persoane române afiliate.
Or, într-un context în care intenția declarată a legiuitorului a fost de a extinde sfera de aplicare a prețurilor de transfer, emană evident faptul că, anterior acestor reglementări, intenția legiuitorului era de a nu incidenta tranzactiile derulate între persoane juridice române reglementărilor aplicabile în materie de prețuri de transfer.
4. Concluzii
În temeiul tuturor celor arătate, singura concluzie care se poate desprinde este că, anterior datei de 14 mai 2010, tranzacțiile derulate între persoane juridice române se plasau înafara sferei de reglementare a legislației în materie de prețuri de transfer. Pe cale de consecință, orice solicitare din partea organelor de inspecție fiscală în sensul documentării tranzacțiilor derulate între persoane juridice române anterior datei referite este un abuz și trebuie tratată în mod corespunzător.